PIC Braila – o amintire -

Unii stiu despre ce e vorba, altii nu si banuiesc ca nici nu stiti ce e PIC. Pai, PIC este un hypermarket, hypermarkentul lui Penescu din Pitesti. :)) Lasand Pitestiul, Craiova, Oradea deoparte, PIC-ul a fost si la noi in oras unul din cele mai mari hypermarketuri. Ati auzit “La PIC unde e pretul mic” ? Inseamna ca stiti de PIC! Eu am fost angajata in PIC Braila o perioada de timp, destul de frumoasa la inceput, poate chiar perfecta avand in vedere ca eram vreo 400 angajati. Nu stiu cum ne-a ales numai 1 si 1. :)) Numai vedete!! Sa va povestesc cum am ajuns la PIC si cum am evoluat.
Mi-am depus CV pe net la “ceva”, in niciun caz nu scria PIC si dupa ceva vreme am fost sunata sa ma prezint la interviu. Bun! Ma imbrac frumos, machiata si plec spre locatia indicata de o voce feminina la telefon. Ajung intr-o cladire unde erau si persoane cunoscute si persoane straine mie. Care mai de care iesea bucuroasa, majoritatea fete sau, de fapt erau numai fete ca selectia era pt postul de casiera. Nu mi-a placut niciodata sa lucrez in domeniul asta dar era criza de locuri de munca (nu mai rau ca acum, atunci aveai de unde alege). In fine, intru intr-o camera unde erau 2 fete tinere, pana in 30 de ani, o fata blonda si una bruneta. Cea bruneta era pe scaun si se uita peste CV-uri, cealalta se uita crucis la mine :)) M-am prezentat, s-au prezentat si ele ca fiind Claudia si Alena. Mi-au spus in ce consta jobul, salariul si … ca o sa port fusta :o Fiind baietoaica in perioada aia, poate chiar prea baietoasa, faptul ca urma sa lucrez in fusta ma cam punea pe ganduri daca accept sau nu jobul. Am acceptat! A urmat o perioada de cateva zile de “practica” la Craiova, loc unde s-au format acele bisericute de toata lumea stie de ele. Nu exista persoana ca sa nu fie intr-o bisericuta (categorie) :)) <<<APASA PE MORE …>>
Acolo mi-am dat arama pe fata si am fost EU si asa fetele “caterincoase” au stiut ca ma incadrez in standardele nebuniei :)))) Eram de gasca, ca sa zic pe inteles! La munca (practica in PIC Craiova) era liniste. Fetele de acolo erau de gasca, nu toate dar eu si o colega de-a mea am nimerit la o fata de gasca. Si uite-ma pe mine la casa de marcat cum treceam produsele pana se auzea “beep“, urmaream ecranul (asa ne-a zis sefa) si timpul trecea relativ repede. Am cunoscut sefele (ca erau mai multe) si dupa prima zi la casierie s-a anuntat ca este un loc la facturare clienti si uite-ma cum alerg dupa postul asta. La o mini-sedinta cand una din sefe a zis de postul facturare s-a trezit Sabina sa zica “Eu vreau la facturare“. Alina, sefa (alta) mi-a zis mirata “Dar de ce vrei tu la facturare?” Raspunsul vine fara sa ma gandesc “Pt ca ma pricep sa lucrez cu calculatorul si ma simt capabila“. Mai mirata ca prima data, sefa imi zice “Pai nu esti singura care se pricepe la calc“. Haha, m-am inrosit la fata dar nu m-am lasat si raspunsul decisiv vine printr-o clipita “Din moment ce nimeni n-a mai zis ca vrea, inseamna ca sunt singura care se pricepe” :))) Dupa ce s-a spart gasca, m-am dus la locul meu la casa de marcat iar dupa maxim juma de ora sunt chemata de sefa mea care-mi zice “Dute la facturare clienti, incepand de azi ala e locul tau” Yuuuupiiii … Sincer, eram departe de casele de marcat lucru care era foarte plictisitor dar am invatat repede si le-am dovedit ca ma pricep asa cum am spus. :D
Dupa ce ieseam de la munca, incepea caterinca. Luam un taxi pana la hotelul unde eram cazate si incepeam sa facem show in taxi … de multe ori faceam misto de sofer. :))) Nu ma apuc sa zic toata gasca pt ca odata cu trecerea timpului se mai dadea ranita cate o fata din gasca dar ca sa zic macar persoanele care se ocupau de nebunia din hotel pot sa incep cu Marinela (o blonda focoasa) :)) si Mariana (o bruneta vulgara) :)). Cu Marinela m-am imprietenit dupa vreo 2 zile de stat in hotel si i-am scris intr-o agenda cateva cuvinte, care sper sa le aiba si acum, daca nu … sa-si dea jos textile ca vin. :))) In ultima zi la hotelul din Craiova, Marinela a avut initiativa sa luam o sticla de “ceva bun” sa o facem lata, noi cele din gasca si asa am facut. Am ajuns la hotel si nu ne-a lasat inima sa ne distram numai noi si am invitat toate fetele de pe palierul etajului. Ce caterinca a iesit!! M-am machiat la misto, am facut poze, m-am imbracat sexy … o seara de neuitat. Bomboana de pe tort a fost cand, machiata (buiata la ochi cu negru, aveam contur negru la buze si un dinte colorat negru) :)) trebuia sa cobor cu liftul sa iau o colega. M-am gandit ca daca dau cu apa se sterge dar mai rau s-a facut si asa am urcat in lift. Nu mai tin minte cine a mers cu mine dar cand s-au deschis usile la lift la parter, mare mi-a fost mirarea s-o vad pe colega mea strand alaturi de SEFA. Vai, nu stiam cum sa ma mai ascund. Au urcat amandoua in lift si cand sefa m-a vazut a bufnit-o rasul zicand “Nu esti intreaga la minte!” Pfiuu, am scapat ieftin!! :)) Si-a dat seama si sefa ca a angajat niste fete cu mai putine tigle pe casa dar cum sefa era super de treaba totul a fost perfect.
Bun, am plecat de la Craiova si hai sa mergem acasa ca incepem sa facem smotru prin PIC-ul din Braila care urma sa se deschida intr-un timp scurt. Uite-ne pe noi, gagicile, cum smotruiam in Pic-ul nostru drag, cu spor si pt viitor de ajungeam acasa moarte de oboseala. Eu cel putin asa eram. Cand am ajuns la PIC Braila, in prima zi, sefa noastra (bruneta de la interviu, Claudia) a zis sa ne cunoastem si a inceput sa faca prezenta ca la scoala. Cand mi-a zis numele am facut un pas mai in fata si s-au cam mirat. Nu mai eram feminina cu care spera sa aiba de-a face … acum aparand o fata imbracata in pantaloni largi si cu hanorac. Cu timpul si-au dat seama de “feminitatea” mea si tot imi ziceau “De abia asteptam sa te vedem in fusta“. Ma gandeam sa nu ma mai duc la munca dar numai mainile mele stiau de smotru de acolo si nu se merita. Prima zi oficiala, deschiderea hypermarketului. Sabina in fusta! Fetele au scurtat fusta sa fie mai sexy, eu am lasat-o lunga cum era, pana la genunchi de parca ma duceam la manastire. :)) Laudele de rigoare (stiam ca sunt ca o sperietoare de ciori atarnata pe un bat dar fetele erau de gasca cu mine) si hop, dau navala clientii. O nebunie de zi … calculatoarele nu mergeau, clientii urlau la noi ca suntem inconpetenti si m-au luat nervii si i-am invitat in locul meu si uite asa s-a lasat tacere si fiecare isi astepta randul. :))) A fost nebunie curata dar parca ne-a apropiat mai mult. Au urmat cateva luni in care de drag ma duceam la munca. Dimineata ocupam sala de mese la cafea. Coboram de la sala de mese, fiecare la locul ei, eu fiind iar departe de traficul greu din hypermarket. Aveam alaturi un baiat de la raionul electro (pt ca eram la bancul de probe) cu care mai vorbeam. Asta pana George si-a facut aparitia la bancul de probe, dupa aceea si Marius si uite asa incepea caterinca. Urlam de rasuna picul “what’s uuuup” si fata de la securitate iesea si avea impresia ca s-a auzit “pazaaaa” =)) Ti-amintesti George?! :))) Sa zic asa, cu Marius si George la bancul de probe era super tare. Jucam carti, faceam flotari, ne-am inrudit :))) George era sotul meu si Marius nasul. O perioada mare de timp inca mai ramaneam cu “poreclele” astea. Aveam una din sefe, Madalina care era o fata de milioane dar ne cam “frigea” si incepusem sa facem caterinca de vocea ei si de felul cum vorbea (daca vreodata citeste, imi cer scuze dar … asa era) :)) M-a chinuit sefa mea de incepusem sa-i port pica dar tot draga imi era. Nu pot sa va explic sentimentul dar imi placea la nebunie sa o tachinez. :)) Claudia (sefa mare), o fata de miliarde de miliarde de miliarde la puterea miliard, nu stiu daca mai exista oameni ca ea, mi-a intrat imediat la suflet si nu numai mie, tuturor. Mai erau 2 sefe, Alina si Alena. Cu Alina ne impacam bine dar Alena o facea pe sefa mai tare decat era Claudia. Fiecare persoana din anturajul casierie a avut locul ei in sufletul nostru. S-a stricat cam totul cand PIC-ul a pus regula sa nu mai angajeze persoane si sa transfere persoane intre raioane. Asa ca am ales sa ma mut de la facturare clienti pe raionul menaj. Super tare la inceput, am dovedit ce pot si am fost laudata si normal, hienele nu au stat degeaba si si-au aratat coltii cand a fost vorba sa fiu avansata. S-au intamplat niste chestii aiurea si cum exact sefa de raion era cam geloasa (probabil se simtea amenitata ca ea nu facea nimic si eu faceam tot si seful mare a observat) a ales sa-mi bage bete in roate si am avut o decizie mare AM DEMISIONAT. :(( Am ramas prietena cu multi din colegi dar cea mai apropiata prietena este MARINELA. Si cu Marius (electro) am ramas prietena, face parte din anturajul meu in prezent, cu George am ramas prietena dupa ce am avut o incercare esuata de a indeplini porecla din PIC, adica am fost impreuna (iubitul meu). :) Stefania, o alta persoana draga mie de la PIC, care a fost la receptie clienti, inca ne mai intalnim si facem show-uri cum faceam la PIC. :)) Din pacate, PIC-ul s-a inchis recent! Eu am plecat cu mult inainte ca PIC-ul sa se inchida dar imi pare rau de fostii colegi care au ramas fara locul de munca. Acele persoane care au familii, copii si se chinuiau la PIC pt un salariu mizer care acum nu mai e deloc. TRIST! :(
Eu zic sa ma opresc ca deja am scris mult dar sincer, sa povestesc fiecare “nebunie” facuta pe perioada cand lucram la PIC, nu mi-ar ajunge un host de 1 terra :))
O sa incerc sa postez vreo 2 poze din perioada cand am lucrat la PIC, cu mentiunea ca perioada lucrata la PIC va ramane vesnic in sufletul meu alaturi de persoanele dragi de acolo.

Eu si 2 colege de la facturare clienti

Eu, sefa Claudia si Marinela

Voi aveti un loc de munca unde va simtiti unici?! (sau ati avut)